Aproape toată lumea are pe limbă un depozit albicios dimineața. În marea majoritate a cazurilor este perfect normal: celule descuamate, resturi alimentare și bacterii adunate între papilele linguale peste noapte, care dispar după periaj sau după curățarea limbii. Problema apare când depunerea nu se duce, când se extinde pe obraji și pe palat sau când lasă o zonă roșie și sângerândă acolo unde a fost ștearsă.
Atunci discuția se mută la candidoza orală, o infecție produsă de ciuperca Candida albicans. Interesant este că microorganismul acesta face parte din flora normală a gurii la mai mult de jumătate dintre oameni. Nu prezența lui e anormală, ci înmulțirea necontrolată, care apare mereu pe un teren favorabil.
Cum arată, de fapt
Forma clasică, numită candidoză pseudomembranoasă, este cea recunoscută de toată lumea: plăci albe, cremoase, cu aspect de brânză proaspătă, pe limbă, pe interiorul obrajilor, pe palat sau pe amigdale. Testul practic care o deosebește de alte leziuni albe este că se detașează la ștergere cu o compresă și lasă dedesubt o suprafață roșie, uneori cu sângerare punctiformă.
Dar există și forme mai discrete, pe care pacienții nu le asociază cu o ciupercă:
- Forma eritematoasă — nu are depozit alb deloc, ci o zonă roșie, netedă, adesea pe mijlocul limbii, care își pierde papilele. Dă mai degrabă usturime decât disconfort mecanic.
- Stomatita protetică — palatul roșu, conturat exact ca proteza care îl acoperă. Frecvent nedureroasă și descoperită la control.
- Cheilita angulară — fisurile roșii, umede, din colțurile gurii, care se redeschid mereu. Sunt suprainfectate cu Candida în majoritatea cazurilor și nu se rezolvă cu balsam de buze.
- Forma hiperplazică — plăci albe care NU se detașează la ștergere. Aceasta necesită obligatoriu evaluare de specialitate, pentru că diagnosticul diferențial include leziuni care trebuie biopsiate.
Simptomele care însoțesc infecția sunt gust metalic sau alterat, senzație de arsură, uneori pierderea temporară a gustului, disconfort la alimente condimentate și, în formele extinse, jenă la înghițit.
De ce apare: terenul contează mai mult decât ciuperca
Candidoza orală la un adult sănătos, fără niciun factor favorizant, este neobișnuită și merită investigată. În rest, cauzele obișnuite sunt destul de previzibile.
Antibioticele cu spectru larg distrug flora bacteriană care ținea ciuperca în frâu. Corticosteroizii inhalatori pentru astm sau BPOC, atunci când pacientul nu clătește gura după fiecare puf, creează în orofaringe exact mediul necesar — este una dintre cele mai frecvente cauze pe care le vedem și cea mai ușor de corectat. Diabetul dezechilibrat crește glucoza din salivă și hrănește ciuperca. Xerostomia, adică gura uscată produsă de medicație, de radioterapie sau de anumite boli autoimune, elimină efectul de spălare al salivei. Se adaugă fumatul, imunosupresia, chimioterapia și deficitul de fier sau de vitamina B12.
La bebeluși, „mărgăritărelul” este comun și de obicei benign, legat de imaturitatea sistemului imunitar. La adulți însă, o candidoză extinsă sau recidivantă, fără o cauză evidentă, este un motiv legitim de investigații suplimentare.
Categoria cea mai afectată rămâne cea a purtătorilor de proteză mobilă, mai ales când proteza este purtată continuu, inclusiv noaptea. Acrilatul poros, saliva puțină și spațiul închis de sub proteză formează combinația ideală. Din motivul acesta am scris pe larg despre dacă poți dormi cu proteza dentară în gură, iar sfatul practic de acolo se aplică direct: proteza scoasă și curățată peste noapte reduce recidivele mai mult decât orice tratament repetat.
Tratament și ce ține recidiva la distanță
Tratamentul de bază este antifungic, de obicei topic: nistatină sub formă de suspensie sau miconazol gel, aplicate de mai multe ori pe zi, timp de una-două săptămâni și, important, continuate câteva zile după dispariția leziunilor. Oprirea la primul semn de ameliorare este cel mai frecvent motiv de recidivă. În formele extinse sau la pacienți imunodeprimați se recurge la antifungice sistemice, care au însă interacțiuni medicamentoase importante și se prescriu doar de medic.
În paralel se tratează cauza. Dacă e vorba de inhalator, se corectează tehnica și se clătește gura după administrare. Dacă e diabet, se reechilibrează glicemia. Dacă e proteza, aceasta se dezinfectează separat — altfel reinfectează gura la fiecare purtare. Dacă e gura uscată, se folosesc substituenți salivari și se hidratează frecvent.
Pentru persoanele în vârstă, unde se suprapun adesea proteza, medicația multiplă și dexteritatea redusă, prevenția ține de detalii mărunte de rutină zilnică, discutate în articolul despre nevoile speciale de îngrijire dentară la vârsta a treia.
Reperul practic pe care merită să-l reții este simplu: un depozit alb care se șterge dimineața și lasă o limbă roz este igienă. Unul care persistă, care ustură sau care lasă roșeață dedesubt este o infecție. Iar o leziune albă care nu se detașează deloc nu se tratează acasă, sub nicio formă — se arată unui medic în cel mai scurt timp.
