Când lipsesc mai mulți dinți, dar au rămas destui pe arcadă pentru a susține ceva, proteza scheletată este soluția mobilizabilă cea mai solidă. Se deosebește de proteza acrilică obișnuită printr-un schelet metalic turnat, subțire și rigid, pe care se montează dinții artificiali și șaua roz. Croșetele, adică brațele metalice care se prind de dinții naturali, sunt partea vizibilă și cea mai discutată a lucrării.
Din ce este făcută și de ce contează scheletul
Scheletul se toarnă dintr-un aliaj de crom-cobalt, mai rar din titan, și se proiectează individual pentru fiecare pacient. Are trei componente funcționale: conectorul principal, care traversează bolta palatină sus sau spațiul din spatele dinților frontali jos, șeile pe care stau dinții artificiali, și elementele de menținere, adică croșetele și sprijinurile ocluzale.
Rigiditatea este esențială. Un schelet care se flexează transmite forțe anormale dinților de sprijin și se fisurează în timp. Din acest motiv, o proteză scheletată are grosimi mult mai mici decât una acrilică, fără să fie mai fragilă: acoperă mai puțin din mucoasă, lasă bolta palatină liberă în bună parte, iar pacienții raportează o adaptare mai bună la gust și la temperaturi. Comparativ, materialele folosite în protetica mobilizabilă modernă sunt trecute în revistă în articolul despre materialele protezelor dentare.
Cum se prinde efectiv de dinți
Croșetul are două brațe cu roluri diferite. Unul, elastic, coboară sub linia cea mai bombată a dintelui și asigură retenția, adică împiedică proteza să se ridice. Celălalt, rigid, stă deasupra acestei linii și stabilizează, împiedicând deplasarea laterală. Între ele, pe fața de masticație a dintelui, se sprijină un pinten ocluzal care preia forțele verticale și le transmite pe axul dintelui, nu pe gingie.
Acest pinten este detaliul care face diferența față de o proteză acrilică simplă. Fără el, întreaga presiune de la mestecat apasă pe mucoasă și accelerează resorbția osului dedesubt. Cu el, o parte semnificativă din forță ajunge în os prin dinții naturali, adică pe drumul fiziologic.
Pentru ca aceste piese să se așeze corect, dinții de sprijin sunt adesea pregătiți minim: se creează un lăcaș pentru pinten, uneori se modelează ușor fața dintelui cu material compozit, ocazional se acoperă cu o coroană special concepută pentru a primi croșetul. Sunt intervenții mici, dar ele decid dacă proteza va sta ferm sau va bascula.
Prima lună: ce este normal și ce nu
La început, o proteză scheletată se simte voluminoasă, vorbirea se modifică ușor și apare salivație abundentă. Toate acestea se estompează, de regulă, în două-trei săptămâni de purtare constantă. Ce nu trebuie tolerat este durerea într-un punct fix. O zonă care se înroșește sau se rănește înseamnă că lucrarea apasă acolo și trebuie ajustată de medic, nu de pacient.
Regula practică pentru ședințele de ajustare: poartă proteza cu câteva ore înainte de programare, chiar dacă doare. Altfel, urma pe mucoasă dispare și medicul nu mai vede unde să șlefuiască. Ajustările sunt normale în prima lună și nu înseamnă că lucrarea este greșită; înseamnă că se calibrează pe un țesut viu, care își modifică ușor forma sub presiune. Etapele acomodării sunt descrise pe larg în articolul despre obișnuința cu proteza mobilă în prima lună.
Inserția și dezinserția se fac pe o singură direcție, stabilită în laborator. Se introduce cu degetele, apăsând simetric pe ambele părți, niciodată mușcând-o în poziție: mușcatul deformează croșetele și le rupe.
Întreținerea zilnică, în pași concreți
- Scoate proteza după fiecare masă principală și clătește-o sub jet de apă, ținând-o deasupra unei chiuvete cu apă sau a unui prosop împăturit, ca să nu se spargă dacă îți scapă.
- Seara, periaz-o cu o periuță dedicată, cu peri mai duri, și cu săpun neutru sau cu un gel special pentru proteze. Pasta de dinți obișnuită este abrazivă și zgârie acrilatul, iar zgârieturile rețin depozite.
- Insistă pe interiorul croșetelor și pe fața care atinge mucoasa, acolo unde se depune cel mai mult tartru.
- Curăță separat dinții naturali, mai ales fețele pe care stau croșetele. Sunt zone cu risc mare de carie, pentru că metalul reține placă la contact.
- Peste noapte, ține proteza într-un recipient curat. Dacă medicul recomandă păstrarea în apă, folosește apă la temperatura camerei, niciodată fierbinte, pentru că deformează acrilatul.
- Tabletele efervescente de curățare se folosesc după instrucțiunile producătorului, ca supliment săptămânal, nu ca înlocuitor al periajului.
Nu folosi niciodată clor, oțet concentrat sau apă clocotită pentru dezinfecție. Corodează aliajul și albește neuniform componenta roz.
Când proteza nu mai stă bine
Osul de sub șei se resoarbe treptat, iar după unul sau doi ani apare un joc. Croșetele pot ceda și ele, prin oboseala metalului. Semnele sunt ușor de recunoscut: proteza se desprinde la mestecat, apar răni în locuri noi, mâncarea intră sub șa mai des decât înainte, sau vorbirea se modifică din nou după o perioadă în care totul era în regulă. Lista completă a semnalelor este detaliată în articolul despre o proteză care nu mai este bine adaptată.
Soluția nu este adezivul cumpărat din farmacie folosit permanent. Adezivul maschează problema, iar în timp o proteză instabilă purtată așa produce leziuni ale mucoasei și accelerează pierderea osoasă. Soluțiile reale sunt căptușirea, adică refacerea suprafeței interne cu material nou, sau reactivarea ori înlocuirea croșetelor. Ambele se fac în cabinet, în una sau două ședințe.
Controlul anual rămâne obligatoriu chiar dacă nimic nu doare. Se verifică starea dinților de sprijin, care sunt cei mai solicitați, se evaluează mucoasa de sub șei și se apreciază uzura dinților artificiali. O proteză scheletată bine întreținută funcționează mulți ani, dar numai dacă dinții pe care se sprijină rămân sănătoși; când unul dintre ei se pierde, lucrarea poate fi de multe ori adaptată, însă asta depinde de proiectul inițial al scheletului. Discută acest scenariu cu medicul dentist încă din faza de planificare, pentru că o proteză gândită de la început ca extensibilă îți poate economisi o lucrare complet nouă peste câțiva ani.
