Puțini oameni se gândesc la salivă până când începe să lipsească. Este un lichid pe care îl producem constant, fără să observăm, și care face mult mai mult decât să ne ajute să înghițim. Neutralizează acizii, spală resturile alimentare, transportă calciu și fosfat înapoi spre smalț, ține sub control bacteriile și menține mucoasa suplă. Când cantitatea scade, toate aceste funcții slăbesc în același timp, iar efectul în cavitatea bucală se vede destul de repede.
Xerostomia, adică senzația de gură uscată, are multe cauze posibile, dar cea mai frecventă în practică este una banală: medicamentele. Peste câteva sute de substanțe utilizate curent au acest efect secundar, iar pacienții rareori fac legătura, pentru că uscăciunea se instalează treptat, la săptămâni sau luni după începerea tratamentului.
Semnele care apar înainte să realizezi că e o problemă
Rareori cineva spune din prima că are gura uscată. Mai degrabă apar plângeri periferice, care par să nu aibă legătură între ele.
- te trezești noaptea ca să bei apă, deși nu ai băut nimic sărat seara
- mâncarea uscată, precum pâinea sau biscuiții, devine greu de înghițit fără lichid alături
- gustul se modifică, iar mâncărurile par mai fade sau capătă o notă metalică
- buzele crapă în colțuri, iar limba are un aspect lucios, uneori cu fisuri fine
- respirația devine neplăcută, mai ales dimineața, fără o cauză evidentă
- protezele mobile, dacă le porți, nu mai stau la fel de bine, fiindcă filmul de salivă care le fixa s-a subțiat
- apar carii noi în locuri neobișnuite, la coletul dinților sau pe suprafețele netede
Ultimul punct este cel mai serios. Un pacient cu igienă bună, care nu a mai avut carii de zece ani, poate dezvolta brusc mai multe leziuni într-un singur an. Nu s-a schimbat felul în care se spală, ci mediul în care trăiesc dinții. Fără salivă, acizii produși de bacterii rămân pe suprafață mult mai mult timp, iar remineralizarea naturală practic se oprește.
Ce categorii de medicamente usucă gura
Lista e lungă, dar câteva grupe apar constant. Antidepresivele, în special cele mai vechi, sunt printre cele mai cunoscute. Antihistaminicele luate pentru alergii, decongestionantele nazale, medicamentele pentru hipertensiune, diureticele, relaxantele musculare, unele antipsihotice și tratamentele pentru vezica hiperactivă au același efect. Se adaugă analgezicele opioide și o parte dintre medicamentele folosite în boala Parkinson.
Problema se amplifică atunci când o persoană ia mai multe astfel de tratamente simultan. Efectele nu se adună liniar, ci se potențează, motiv pentru care pacienții vârstnici sunt cei mai afectați. Nu vârsta în sine reduce saliva atât de mult, cât numărul de medicamente luate zilnic. Este unul dintre motivele pentru care îngrijirea dentară după 65 de ani are reguli proprii, diferite de cele valabile la 30.
Există și cauze care nu țin de medicamente: radioterapia în zona capului și gâtului, diabetul dezechilibrat, sindromul Sjögren, deshidratarea cronică sau respirația pe gură în timpul nopții. Modificările hormonale contează și ele, iar cine a trecut prin schimbările descrise în articolul despre menopauză și mucoasa bucală recunoaște probabil senzația.
Ce poți face concret
Primul lucru care nu trebuie făcut este oprirea medicamentului pe cont propriu. Discuția corectă se poartă cu medicul care l-a prescris, iar de multe ori există alternative în aceeași clasă cu efect mai blând asupra salivației sau se poate ajusta ora administrării, astfel încât vârful de acțiune să nu cadă noaptea.
Între timp, sunt câteva lucruri care ajută real. Hidratarea constantă, cu înghițituri mici pe parcursul zilei, funcționează mai bine decât un litru băut dintr-o dată. Guma fără zahăr, mai ales cu xilitol, stimulează mecanic glandele salivare și poate crește producția în mod semnificativ. Există și substituenți de salivă sub formă de spray sau gel, utili în special seara, înainte de culcare.
La fel de importantă este ajustarea igienei. O pastă cu concentrație mai mare de fluor, prescrisă de medic, compensează parțial lipsa protecției naturale. Apele de gură cu alcool sunt de evitat, pentru că usucă și mai mult mucoasa. Cafeaua în exces, alcoolul și fumatul agravează tabloul. Un umidificator în dormitor ajută dacă respiri pe gură noaptea.
Controalele stomatologice trebuie rărite mai puțin, nu mai mult. La un pacient cu xerostomie confirmată, intervalul de șase luni poate fi prea lung, iar trei sau patru luni oferă șansa de a prinde leziunile incipiente înainte să devină carii adânci. Aplicațiile profesionale de fluor sau lac fac o diferență măsurabilă pe termen lung.
Gura uscată nu este o fatalitate și nici un motiv de a renunța la un tratament necesar. Este însă un semnal că echilibrul din cavitatea bucală s-a schimbat, iar dacă îl recunoști devreme, ai timp să ajustezi restul înainte ca dinții să plătească factura.
