Ai băut un pahar de suc de portocale la micul dejun sau ai mâncat o salată cu multă lămâie la prânz. Reflexul bun, învățat din copilărie, spune să te speli pe dinți cât mai repede. În acest caz specific, reflexul bun face rău. Nu pentru că periajul ar fi greșit, ci pentru că momentul este.
Ce se întâmplă cu smalțul în primele minute
Smalțul este cel mai dur țesut din corpul uman, dar duritatea lui depinde de mediul chimic din jur. Este alcătuit din cristale de hidroxiapatită, un mineral pe bază de calciu și fosfat, care se dizolvă atunci când pH-ul din gură scade sub aproximativ 5,5.
O băutură acidă coboară pH-ul bucal în câteva secunde. Sucul de citrice ajunge la 3, băuturile carbogazoase la 2,5, iar oțetul balsamic și mai jos. În aceste condiții, stratul de la suprafața smalțului începe să piardă minerale și devine temporar mai moale. Nu vorbim despre o gaură, ci despre o înmuiere de câțiva microni, invizibilă și reversibilă.
Reversibilă este cuvântul important. Saliva începe imediat să dilueze acidul și să neutralizeze pH-ul, apoi să redepună calciul și fosfatul pe suprafață. Procesul se numește remineralizare și durează, în funcție de persoană și de cât de acid a fost episodul, între douăzeci și șaizeci de minute.
Dacă periezi în acest interval, freci un smalț înmuiat. Perii și particulele abrazive din pastă îndepărtează stratul demineralizat înainte ca el să apuce să se întărească la loc. Fiecare episod ia o cantitate infimă, dar repetat de două ori pe zi, ani la rând, rezultatul devine măsurabil: smalț subțiat, margini transparente ale incisivilor, sensibilitate care crește lent.
Cât aștepți și ce faci între timp
Regula practică este de treizeci de minute, iar dacă episodul a fost intens, o oră. Nu sta însă cu mâinile în sân în acest timp; există lucruri utile de făcut:
- clătește gura cu apă simplă imediat după masă, ca să diluezi acidul și să scurtezi durata expunerii
- o soluție de apă cu o linguriță de bicarbonat neutralizează mai rapid, dacă ai la îndemână
- mestecă gumă fără zahăr; stimularea salivară accelerează remineralizarea semnificativ
- mănâncă puțină brânză sau bea lapte, pentru că aportul de calciu ajută refacerea suprafeței
- folosește paiul pentru băuturile acide, ca lichidul să ocolească fețele dinților
Ordinea inversă funcționează și ea foarte bine: periază înainte de masa acidă, nu după. Ai dinții curați, iar stratul de fluor depus de pastă oferă o oarecare protecție în timpul mesei. Este soluția cea mai practică pentru micul dejun, când oricum ești grăbit.
Ce intră în categoria acid
Lista este mai lungă decât pare la prima vedere. Evident, citricele, sucurile de fructe și băuturile carbogazoase, inclusiv variantele fără zahăr, care rămân acide prin acidul fosforic sau citric adăugat. Se adaugă vinul, în special cel alb, oțetul și sosurile pe bază de oțet, murăturile, roșiile în cantitate mare, kombucha, băuturile energizante și cele pentru sportivi, ceaiul de fructe și, surprinzător pentru mulți, apa minerală puternic carbogazoasă. Efectele consumului regulat de alcool, care combină aciditatea cu reducerea fluxului salivar, sunt discutate separat în articolul despre alcool și smalț.
Nu totul se rezolvă prin evitare. Multe dintre aceste alimente sunt sănătoase în alte privințe și nu are sens să renunți la fructe pentru dinți. Contează mai mult frecvența decât cantitatea. Un pahar de suc băut într-o repriză produce un singur episod de scădere a pH-ului. Același pahar sorbit pe parcursul a două ore la birou menține mediul acid tot intervalul, iar smalțul nu apucă niciodată să se refacă. Aceeași logică se aplică și zahărului, în modul explicat pe larg în materialul despre zahăr și smalț dentar.
Situația se schimbă radical atunci când acidul nu vine din alimentație, ci din interior. La pacienții cu reflux gastric, expunerea este nocturnă, repetată și mult mai agresivă, iar regula așteptării devine obligatorie, nu opțională; detaliile sunt în articolul despre eroziunea provocată de reflux.
Mai există un aspect pe care puțini îl iau în calcul: pasta folosită. Produsele de albire au adesea un indice de abrazivitate ridicat, iar aplicarea lor pe un smalț înmuiat de acid amplifică pierderea de substanță. Dacă în alimentația ta apar frecvent lucruri acide, o pastă cu abrazivitate moderată și fluor este alegerea mai înțeleaptă, indiferent cât de tentantă pare promisiunea unui zâmbet cu două nuanțe mai deschis. Periuța contează la fel de mult: peri moi, presiune redusă, mișcări scurte.
Copiii și adolescenții merită o atenție separată. Smalțul dinților recent erupți este mai poros și mai puțin mineralizat decât cel matur, deci mai vulnerabil la aciditate. Un adolescent care bea zilnic o băutură energizantă sau carbogazoasă și se spală pe dinți imediat după poate acumula, în doi sau trei ani, o uzură pe care un adult ar fi făcut-o în zece. Discuția despre paie, apă de clătire și amânarea periajului are, la această vârstă, cel mai mare randament preventiv.
Dacă vrei o singură schimbare de făcut începând de mâine, alege asta: după orice lichid acid, clătește cu apă și amână periajul. Costă zero, nu cere niciun produs în plus și oprește un mecanism de uzură care altfel lucrează tăcut, în fiecare dimineață, fără ca cineva să bănuiască ceva.
