Sari la conținut

Sfaturi de încredere despre sănătatea orală, scrise pe înțelesul tuturor.

Întrebări frecvente

Copilul are un rând dublu de dinți: ce se întâmplă cu cei de lapte?

Copilul are un rând dublu de dinți: ce se întâmplă cu cei de lapte?
Foto: Arda Kaykısız / Pexels

Copilul deschide gura și, în spatele incisivilor inferiori de lapte, se vede un al doilea rând de dinți albi care au început deja să iasă. Dinții de lapte stau pe loc, poate ușor mobili, poate deloc. Imaginea sperie mulți părinți, iar denumirea populară — „dinți de rechin” — nu ajută. Vestea liniștitoare este că situația este frecventă, are o explicație simplă și, în majoritatea cazurilor, se rezolvă de la sine.

De ce apare al doilea rând

Schimbul dentar funcționează după un mecanism destul de precis. Dintele permanent, care crește în os sub cel de lapte, exercită presiune asupra rădăcinii acestuia. Presiunea declanșează resorbția rădăcinii: ea se dizolvă treptat, dintele de lapte rămâne fără ancoraj, devine mobil și cade. Locul se eliberează exact atunci când permanentul este gata să iasă.

Acest lanț se poate întrerupe. Dacă dintele permanent erupe într-o poziție ușor deplasată — cel mai des lingual, adică spre limbă, la incisivii inferiori — nu apasă direct pe rădăcina temporarului. Rădăcina nu se resoarbe, dintele de lapte rămâne bine fixat, iar permanentul iese pe lângă el. Rezultatul este acel rând dublu, aproape întotdeauna la incisivii inferiori, între aproximativ 5 și 7 ani, și ceva mai rar la cei superiori, în jur de 7-8 ani.

Alte cauze posibile: un dinte de lapte care a suferit un traumatism și s-a anchilozat, adică s-a sudat de os; o rădăcină care nu s-a resorbit uniform; sau, mai rar, o arcadă prea îngustă, în care nu există spațiu pentru ca permanentul, mai lat decât temporarul, să iasă pe aceeași linie.

Când se rezolvă singur și când nu

În majoritatea cazurilor, dintele de lapte se mobilizează și cade în următoarele săptămâni, pe măsură ce permanentul continuă să erupă și limba împinge natural dintele nou în poziție. Aproximativ două-trei luni este intervalul în care majoritatea acestor situații se rezolvă fără intervenție.

Merită programat un consult, fără urgență, dacă:

  • Dintele de lapte nu prezintă nicio mobilitate după câteva săptămâni de la apariția permanentului
  • Permanentul a ieșit deja mai mult de jumătate, iar temporarul stă neclintit
  • Situația apare la mai mulți dinți deodată
  • Copilul acuză durere, gingia este roșie și umflată în zonă, sau are dificultăți la mestecat
  • Dintele permanent iese vizibil în afara arcadei, nu doar puțin în spatele ei
  • Dintele de lapte a avut un traumatism în trecut sau a fost tratat

Regula practică pe care o folosesc mulți medici pediatri stomatologi este simplă: dacă temporarul se mișcă, se așteaptă; dacă nu se mișcă deloc și permanentul avansează, se extrage. Extracția unui incisiv temporar la copil este o manoperă rapidă, făcută cu anestezie locală, și nu lasă urmări.

Ce se întâmplă efectiv la cabinet

Consultul durează puțin și nu presupune, de regulă, nimic neplăcut. Medicul verifică mobilitatea dintelui temporar, poziția exactă a permanentului față de arcadă, starea gingiei și spațiul disponibil. Dacă temporarul are o mobilitate cât de mică, indicația este aproape întotdeauna așteptarea și reevaluarea peste câteva săptămâni. Radiografia se face doar când există un motiv concret: suspiciunea unei rădăcini care nu se resoarbe, un antecedent de traumatism sau o asimetrie între cele două jumătăți ale arcadei.

Când extracția devine necesară, ea se face cu anestezie locală, iar la copii se folosește de obicei și un gel anestezic aplicat înainte pe gingie, ca înțepătura să nu fie resimțită. Manopera în sine durează sub un minut la un incisiv temporar. Pregătiți copilul spunându-i simplu că dintele de lapte „își face loc” pentru cel nou și evitați cuvinte precum „durere”, „injecție” sau „nu te speria” — formulările negative fixează exact ideea pe care vreți să o evitați.

Ce puteți face acasă

Cel mai util lucru este să încurajați copilul să miște dintele de lapte cu limba și cu degetul curat, de mai multe ori pe zi. Nu forțați, nu folosiți ață și nu recurgeți la metodele din povești; scopul este stimularea blândă și repetată, care accelerează desprinderea. Dați-i alimente care cer mușcat — mere întregi, morcov crud, pâine cu coajă — pentru că exact acest tip de solicitare grăbește căderea.

Periajul rămâne esențial și devine mai delicat. Zona cu doi dinți alăturați reține foarte ușor resturi alimentare, iar gingia dintre ei se poate inflama. Periați cu perii moi, cu mișcări mici, inclusiv pe fața interioară a incisivilor inferiori, unde stă permanentul nou-erupt. Dacă gingia sângerează ușor la periaj în această perioadă, nu opriți periajul — sângerarea vine tocmai din placa acumulată.

Un detaliu care liniștește mulți părinți: dintele permanent nou-erupt pare mai galben decât cei de lapte din jur. Nu este un semn de boală. Smalțul dinților permanenți este mai translucid, iar dentina de dedesubt, mai galbenă, se vede prin el. Diferența devine mai puțin evidentă pe măsură ce cad și restul temporarilor.

Ce înseamnă pentru alinierea de mai târziu

Un dinte permanent care a erupt în spatele liniei arcadei se repoziționează de obicei singur, sub presiunea limbii, în lunile următoare. Nu întotdeauna complet, însă. Dacă spațiul disponibil este insuficient, dintele rămâne înclinat sau rotat, iar problema devine vizibilă mai târziu, când erup caninii și premolarii.

Tocmai de aceea, un rând dublu tratat corect este și un bun moment pentru o evaluare a spațiului pe arcadă. Nu înseamnă că se începe un tratament, ci că medicul verifică dacă maxilarele se dezvoltă echilibrat. Prima evaluare ortodontică este recomandată în general în jurul vârstei de 7 ani, iar articolul despre vârsta la care începe tratamentul ortodontic la copii detaliază ce se urmărește la această vizită. În cazurile în care arcada superioară este prea îngustă, soluția intervine devreme și este surprinzător de simplă — un expansor palatinal lărgește maxilarul cât timp sutura mediană este încă activă, ceea ce la adult nu mai este posibil fără chirurgie.

Nu extrageți niciodată un dinte de lapte acasă, indiferent cât de mobil pare. Riscați sângerare, o rădăcină ruptă rămasă în os și, mai ales, o experiență care poate transforma o vizită de rutină într-o frică de durată. La fel, evitați soluțiile improvizate găsite pe rețelele sociale. Dacă între timp copilul se plânge de durere sau observați o umflătură, mergeți la cabinet fără să așteptați termenul obișnuit de control periodic. În rest, aveți răbdare câteva săptămâni: în cele mai multe familii, „dinții de rechin” rămân doar o poveste amuzantă din album.

Merită recitite

Ne vedem la următorul articol. Înapoi sus ↑