Sari la conținut

Sfaturi de încredere despre sănătatea orală, scrise pe înțelesul tuturor.

Probleme frecvente

Retracția gingivală: de ce se retrag gingiile și ce se mai poate face

Retracția gingivală: de ce se retrag gingiile și ce se mai poate face
Foto: Andrea Piacquadio / Pexels

Retracția gingivală înseamnă că marginea gingiei se deplasează spre rădăcină și lasă descoperită o porțiune care în mod normal ar trebui acoperită. Primul semn pe care îl observă majoritatea oamenilor nu este estetica, ci sensibilitatea: o înțepătură scurtă la apă rece, la aer sau la periaj, exact la limita dintre coroană și rădăcină. Abia apoi apare impresia că dinții par mai lungi decât înainte.

Zona expusă nu este acoperită de smalț, ci de cement, un strat mult mai subțire și mai moale. Sub el, dentina are canalicule care comunică direct cu terminațiile nervoase din interiorul dintelui. De aceea suprafața de rădăcină descoperită se uzează mai repede, se colorează mai ușor și face carii mai rapid decât coroana.

Cauzele reale, în ordinea frecvenței

Retracția are aproape întotdeauna mai multe cauze care se suprapun. Merită să le identifici pe cele care te privesc, pentru că tratamentul fără eliminarea cauzei nu ține.

  • Periajul traumatic. Nu forța este singura vinovată, ci combinația dintre presiune mare, mișcare orizontală de frecare și periuță cu peri tari. Se recunoaște ușor: retracția apare simetric, pe fețele exterioare, mai accentuată la canini și premolari, iar la stângaci este mai severă pe partea dreaptă și invers. Adesea apare și un șanț de uzură în formă de V la colet.
  • Boala parodontală. Aici gingia se retrage pentru că osul care o susține se pierde. Semnele asociate sunt sângerarea, mirosul neplăcut persistent și, în stadii avansate, mobilitatea dentară. Evoluția de la o inflamație banală la pierdere de os este descrisă în articolul despre gingivita netratată și trecerea spre boala parodontală.
  • Poziția dintelui pe arcadă. Un dinte împins în afara osului, cu o lamă osoasă foarte subțire sau absentă în dreptul rădăcinii, are gingie fragilă din start.
  • Forțele ocluzale excesive. Bruxismul și contactele premature transmit tensiuni repetate la colet. Legătura dintre scrâșnit și leziunile de la limita gingiei este explicată în materialul despre bruxism și modul în care poate fi oprit.
  • Frenuri cu inserție înaltă, care trag de marginea gingivală la fiecare mișcare a buzei.
  • Piercingurile linguale sau labiale, care lovesc mecanic aceeași zonă de zeci de ori pe zi.
  • Tratamentul ortodontic care deplasează dintele în afara conturului osos, mai ales la un pacient cu gingie subțire.
  • Fumatul, care reduce vascularizația gingiei și maschează sângerarea, întârziind diagnosticul.

Ce se poate opri și ce nu se mai întoarce

Aici este nevoie de o distincție onestă. Gingia retrasă nu crește la loc de la sine, indiferent de pastă, de apă de gură sau de gel. Nu există un produs care să regenereze o margine gingivală pierdută. Ce se poate face este oprirea progresiei, tratarea sensibilității și, în cazuri selectate, acoperirea chirurgicală a rădăcinii.

Există totuși o excepție care merită înțeleasă. Atunci când gingia este doar inflamată și umflată, tratarea inflamației o face să pară că se retrage și mai mult în primele săptămâni după detartraj. Nu este o agravare, ci dispariția edemului care masca situația reală. Medicul îți va spune dinainte să te aștepți la asta, iar sensibilitatea temporară care apare în acele zile se ameliorează de obicei în una până la trei săptămâni.

Primul pas este întotdeauna diagnosticul. Medicul măsoară adâncimea șanțului gingival, evaluează cantitatea de gingie fixă rămasă, verifică radiografic nivelul osului și stabilește dacă retracția este cauzată de traumă mecanică sau de pierdere osoasă. Cele două situații au prognostic complet diferit.

Măsurile care chiar schimbă evoluția

  1. Corectarea tehnicii de periaj. Periuță cu peri moi, presiune redusă, mișcări scurte, orientate dinspre gingie spre dinte, nu orizontale. O periuță electrică cu senzor de presiune ajută mult la pacienții care apasă instinctiv, pentru că se oprește singură când depășești pragul. Renunță la pastele abrazive de albire folosite zilnic.
  2. Controlul plăcii bacteriene în zona expusă. Suprafața de rădăcină reține placa mai ușor. Periile interdentare de dimensiune potrivită, alese de medic, sunt mai eficiente decât ața în spațiile deja deschise.
  3. Tratamentul parodontal. Detartraj, surfasaj radicular și un program de menținere la interval stabilit individual. Fără controlul inflamației, orice intervenție estetică eșuează.
  4. Gutiera de noapte, dacă există bruxism confirmat.
  5. Tratamentul sensibilității. Paste desensibilizante folosite constant, lacuri cu fluor aplicate profesional, uneori obturații fizionomice la colet acolo unde există și o pierdere de substanță.
  6. Grefa de țesut conjunctiv sau tehnicile de lambou avansat coronar. Sunt intervenții de chirurgie parodontală prin care rădăcina se acoperă cu țesut recoltat de obicei din palat. Rezultatele sunt bune atunci când există os interdentar păstrat și pacientul are igienă impecabilă; sunt limitate acolo unde osul dintre dinți s-a pierdut deja.

Cum îți dai seama dacă progresează

Retracția evoluează lent, iar memoria vizuală este un martor slab. Câteva repere practice te ajută să urmărești obiectiv:

  • fotografii făcute la același unghi, la fiecare șase luni, cu buza retrasă;
  • notarea zonelor în care ața dentară coboară mai adânc decât înainte;
  • apariția sensibilității într-un loc nou;
  • măsurătorile parodontale înregistrate de medic în fișă, care sunt cel mai fiabil indicator.

Un semn care merită atenție imediată este sângerarea localizată la un singur dinte, pentru că poate indica o problemă locală distinctă, nu o inflamație generalizată. Situațiile posibile sunt trecute în revistă în materialul despre sângerarea gingivală la un singur dinte.

Merită spus și ce nu ajută. Clătirea cu apă de gură cu alcool nu tratează retracția și poate accentua uscăciunea. Masajul gingival energic cu degetul nu regenerează nimic. Iar apăsarea mai puternică pe periuță, în ideea că se curăță mai bine, este exact mecanismul care a produs problema.

Dacă observi că un dinte pare mai lung, că apare o treaptă la colet sau că apa rece te înțeapă într-un punct fix, programează un consult parodontal înainte ca zona să se extindă. Stadiul, cauza dominantă și decizia între tratament conservator și intervenție chirurgicală se stabilesc de medicul dentist sau de specialistul parodontolog, după măsurători și radiografii, nu după aspect.

Merită recitite

Ne vedem la următorul articol. Înapoi sus ↑