La început, proteza părea făcută pe măsură. Au trecut însă câteva luni, iar acum se mișcă la fiecare înghițitură de supă, iar la un măr sau la o bucată de pâine crustă preferi să renunți. Cineva spune că „așa e la proteze, te obișnuiești”, altcineva că ar trebui refăcută din temelie. Adevărul stă, de obicei, undeva la mijloc: gura se schimbă în timp, iar o proteză care a fost bună poate deveni nepotrivită fără ca vreo parte din ea să se fi stricat. Înainte de orice programare, sunt câteva lucruri pe care le poți observa singur.
De ce se schimbă potrivirea cu timpul
Osul și gingia pe care se sprijină o proteză mobilă nu rămân identice. După pierderea dinților, osul se resoarbe încet, mai repede în primii ani, apoi mai lent. Gingia își schimbă forma odată cu el, iar suprafața pe care a fost modelată proteza nu mai corespunde exact. Așa apare golul mic prin care se strecoară mâncarea și prin care aerul pătrunde atunci când vorbești.
Greutatea corpului, o boală de lungă durată sau un tratament care usucă gura pot modifica și ele situația. Cine slăbește mult sau se îngrașă observă uneori că proteza „nu mai e a lui”. De aceea, specialiștii recomandă controale regulate chiar și atunci când nu doare nimic, pentru că o proteză care se mișcă încet produce frecări, iar frecările lasă răni mici și, în timp, zone de gingie îngroșată.
Nu toate mișcările sunt la fel. O proteză superioară, care are un acoperiș larg pe cerul gurii, ține în principal prin aderență și prin presiunea aerului, deci e mai stabilă. Cea inferioară are mai puțin loc, limba o împinge, iar gingia pe care stă e mai îngustă. Nu e vina ta dacă cea de jos se mișcă mai mult.
Semnele pe care le poți observa acasă
Un test simplu este să mesteci pe ambele părți deodată, nu doar pe una. Dacă proteza se ridică de partea cealaltă, înseamnă că echilibrul e deficitar. Altul: spune cu voce tare câteva cuvinte cu s, ș și f. Dacă proteza face zgomote sau se clatină, probabil nu mai aderă bine.
Roșeața gingiei sub proteză, la fel ca bubițele mici, durerea localizată sau o senzație de arsură în același loc sunt semnale că ceva apasă prea tare. Colțurile gurii crăpate și o zonă albicioasă pe cerul gurii merită atenție, pentru că pot indica o infecție cu fungi, favorizată de proteza purtată și noaptea. O astfel de infecție se tratează la medic, nu cu leacuri.
Observă și ce se întâmplă cu mâncarea. Dacă alegi tot mai des alimente moi, dacă ocolești salata, carnea sau pâinea proaspătă, corpul îți spune deja că ceva nu merge. Mulți vârstnici ajung să mănânce monoton, fără să-și dea seama, și asta se vede în dietă mult înainte să se vadă în cabinet.
- Proteza se mișcă la mestecat sau când zâmbești larg.
- Apar rănițe care nu se vindecă în câteva zile.
- Mâncarea se strecoară sub proteză și rămâne acolo.
- Vorbirea sună diferit față de începutul purtării.
- Gustul alimentelor s-a schimbat sau gura e uscată permanent.
Adezivul: ajutor de moment, nu soluție
Pastele și benzile adezive se găsesc în orice farmacie și, folosite cu măsură, pot da încredere la o masă importantă. Ele însă maschează o problemă, nu o rezolvă. Dacă ai nevoie de adeziv zilnic și în cantitate tot mai mare, proteza are nevoie de o corecție, nu de un strat mai gros de pastă.
Câteva reguli practice ajută. Aplică adezivul pe proteza curată și uscată, în puncte mici, nu în straturi continue. Ia-l seara de pe gingie cu o periuță moale sau cu un șervețel umed, ca să nu rămână resturi. Nu folosi adezivul ca să prelungești purtarea unei proteze spărtă sau crăpată; un colț rupt poate răni, iar reparațiile făcute acasă, cu lipici de uz casnic, sunt periculoase.
Merită știut și că unele paste adezive se strâng între două straturi de proteză și produc, în timp, o deformare. Dacă proteza arată altfel față de acum un an, probabil nu doar gingia s-a schimbat.
Rebazarea, repararea și refacerea
Când potrivirea se pierde, medicul dentist poate propune câteva variante. Rebazarea înseamnă că se adaugă material nou pe fața protezei care stă pe gingie, astfel încât să se potrivească din nou. Se face în cabinet sau în laborator, iar durata variază. E o soluție frecventă dacă dinții artificiali sunt încă în stare bună.
Reparația se aplică atunci când proteza s-a fisurat sau s-a rupt, iar piesa merită păstrată. Dacă dinții artificiali sunt tociți, dacă mușcătura s-a schimbat serios sau dacă baza e foarte uzată, refacerea completă poate fi mai potrivită. Decizia e a medicului, pe baza unui consult, nu a unei reguli generale.
Există și posibilitatea de a fixa proteza pe implanturi, atunci când osul și starea generală de sănătate o permit. Nu e o variantă pentru toată lumea și nu se hotărăște la prima vizită, dar merită discutată dacă stabilitatea rămâne o problemă majoră. Un specialist îți poate explica avantajele, limitele și costurile fără să te grăbească.
Mestecatul, reînvățat pas cu pas
Chiar și o proteză bine potrivită cere un fel de reeducare. Mușchii obrajilor și ai limbii trebuie să învețe cum să țină bucata de mâncare pe loc, iar acest lucru se întâmplă în săptămâni, nu în zile. Începe cu bucăți mici, tăiate cât o jumătate de linguriță, și mestecă deopotrivă pe ambele părți, ca proteza să nu se încline.
Fructele crude, pâinea cu coajă groasă și carnea fibroasă se introduc ultimele, după ce ai prins încredere. Un măr tăiat în felii subțiri sau ras e mai prietenos decât unul mușcat. Alimentele foarte lipicioase, ca nugaua sau bomboanele de mestecat, pot desprinde proteza și se evită.
Mulți oameni se simt jenați la masa cu invitați și aleg mâncăruri moi. Nu e nimic rușinos în asta, dar nici nu ar trebui să devină regulă. Dacă ai nevoie de o dietă limitată doar din cauza protezei, e un motiv serios să ceri o ajustare, nu să te resemnezi.
Ce nu merită amânat
Un disconfort mic poate părea suportabil luni de zile, iar apoi, într-o dimineață, constați o rană care nu se mai vindecă. Orice zonă dureroasă sau cu aspect schimbat, care persistă mai mult de două săptămâni, trebuie văzută de un medic, mai ales dacă ai trecut de vârsta la care controlul mucoasei orale e important.
Fisurile din proteză cresc în timp, iar o proteză spartă în două bucăți se repară mai greu decât una cu o crăpătură mică. Rănile provocate de un colț ascuțit se infectează ușor, mai ales la persoanele cu diabet sau cu imunitate scăzută. Aici contează timpul scurt de reacție, nu eroismul.
În același timp, amânarea are și un cost mai puțin vizibil: când mestecatul devine dificil, alimentația se sărăcește, iar corpul resimte asta. Un control o dată pe an, sau mai des dacă medicul îl cere, rămâne cea mai ieftină formă de prevenție.
Curățenia de zi cu zi a protezei
O proteză murdară miroase, se pătează și ajută bacteriile să se așeze pe gingie. Se curăță după fiecare masă sub un jet de apă, apoi o dată pe zi cu o periuță dedicată, moale, și cu un săpun blând sau o pastă pentru proteze. Pasta de dinți obișnuită zgârie acrilul în timp, iar zgârieturile păstrează bacteriile.
Nu fierbe niciodată proteza și nu o spăla cu apă fierbinte, pentru că se poate deforma. Când o speli deasupra chiuvetei, pune un prosop sau un pic de apă în chiuvetă; o proteză scăpată pe faianță se rupe ușor. Peste noapte, ea se ține în apă curată sau într-o soluție recomandată de medic, într-un recipient cu capac, ferit de copii și de animale.
Gingia și limba se curăță și ele, cu o periuță moale, în fiecare dimineață, chiar și atunci când nu mai ai niciun dinte natural. Asta stimulează circulația și reduce depunerile. Cine are încă dinți proprii în gură trebuie să îi îngrijească cu atenție dublă, pentru că ei susțin proteza parțială.
Cum te pregătești pentru consult
Programarea merge mai bine dacă vii cu proteza în gură, nu în geantă, și cu o listă scurtă de observații: de când se mișcă, în ce situații, ce alimente nu mai poți mânca, ce ai încercat deja. Spune și ce medicamente iei, pentru că unele usucă gura sau influențează gingia.
Nu te sfii să întrebi cât durează fiecare variantă, dacă vei putea purta proteza între ședințe și ce întreținere cere după aceea. Un cabinet serios îți răspunde fără grabă și îți spune și ce nu se poate rezolva.
Până la programare, evită să șlefuiești sau să îndrepți proteza singur, cu pila sau cu ustensile din casă. Mâine dimineață, mai bine fă un lucru simplu: scoate proteza, privește-o în lumină bună, caută fisuri, pete și colțuri ascuțite, apoi privește gingia în oglindă. Notează ce vezi și sună la cabinet pentru o dată în săptămâna aceasta, nu peste jumătate de an.
