Se întâmplă aproape întotdeauna la ore nepotrivite. Vineri seara, în vacanță, cu două zile înainte de următoarea programare. Simți la început doar o zgârietură, apoi o usturime constantă în obraz sau sub limbă, iar în câteva ore acolo apare o rană albicioasă care te enervează la fiecare înghițitură. Capătul arcului a ieșit din tub, un ligament s-a desprins sau pur și simplu dinții s-au mișcat suficient cât arcul să devină prea lung pentru arcadă.
Nu este o urgență medicală. Este, în schimb, o problemă care se agravează repede dacă o ignori, pentru că mucoasa iritată continuu se ulcerează, iar ulcerația doare mult mai tare decât înțepătura inițială.
Primele minute: ceara ortodontică
Cutiuța de ceară primită la montarea aparatului există exact pentru acest scenariu. Rupi o bucată cât un bob de mazăre, o frămânți câteva secunde între degete până se încălzește și devine maleabilă, apoi o presezi peste capătul care înțeapă.
Un detaliu care contează: zona trebuie uscată înainte. Pe metal umed, ceara nu se lipește și cade în două minute, iar pacientul concluzionează că ceara nu funcționează. Șterge cu un colț de șervețel, apoi aplică. Ține câteva ore, se desprinde la masă și se pune din nou. Nu e periculos dacă înghiți accidental o bucată.
Dacă nu ai ceară la îndemână, o bucată mică de gumă fără zahăr, bine mestecată, este o soluție de avarie acceptabilă pentru câteva ore. Nu ideală, dar mai bună decât o rană care se adâncește peste noapte.
Când poți interveni singur și când chiar nu
Există câteva situații pe care le rezolvi acasă fără riscuri:
- Capăt de arc ieșit puțin în spate, în dreptul ultimului molar. Cu capătul curat al unei gume de creion sau cu partea plată a unei scobitori, îl poți împinge ușor spre dinte, ca să nu mai stea perpendicular pe obraz.
- Ligatură metalică desprinsă, care iese ca o antenă. Se poate îndoi înapoi spre dinte, delicat, cu același obiect bont.
- Bracket desprins care alunecă pe arc. Nu îl scoate. Fixează-l cu ceară în poziția în care stă și mergi la cabinet.
Ce nu faci sub nicio formă: nu tai arcul cu unghiera, foarfeca de unghii sau clești din trusa de scule. Bucata tăiată poate fi inhalată sau înghițită, iar restul arcului rămâne cu un capăt tăios și cu tensiunea complet dezechilibrată pe arcadă. Tot pe lista interdicțiilor: nu scoate elasticele de la toți dinții ca să se relaxeze aparatul și nu încerca să desprinzi un inel de pe molar. Ai șanse mari să transformi o programare de zece minute într-una de o oră.
Excepția, în situația extremă în care ești departe de orice cabinet și arcul chiar sfâșie mucoasa: se poate tăia, dar cu un clește ortodontic curat, ținând simultan capătul cu o compresă sau cu degetul, ca fragmentul să nu ajungă în gât. Este o măsură de ultimă instanță, nu prima opțiune.
Cum tratezi rana deja formată
Odată apărută ulcerația, ceara oprește cauza, dar leziunea are nevoie de câteva zile ca să se închidă. Ce ajută:
- clătiri cu apă călduță și sare, de trei-patru ori pe zi — banal, dar eficient;
- geluri cu efect anestezic local, disponibile fără rețetă, aplicate înainte de masă;
- evitarea temporară a alimentelor acide, iuți sau foarte crocante, care întrețin iritația;
- periaj blând în zonă, nu evitarea ei — placa acumulată întârzie vindecarea.
Dacă rana nu dă semne de vindecare în zece-paisprezece zile, dacă apar febră, umflătură sau puroi, lucrurile ies din zona banală și necesită consult, nu răbdare. La fel, o durere pulsatilă care apare în același timp și care nu are legătură cu sârma poate să însemne altceva; merită să știi ce faci în cazul unei dureri dentare bruște până ajungi la medic.
Sună la cabinet chiar dacă ai rezolvat provizoriu cu ceară. Majoritatea clinicilor rezervă intervale scurte pentru astfel de intervenții și te primesc în una-două zile, iar operațiunea durează cât să te așezi în scaun. Amânarea până la următorul control programat peste cinci săptămâni înseamnă cinci săptămâni de ceară zilnică și, în plus, un aparat care nu lucrează corect în tot acest timp. Curios este că majoritatea pacienților au aceste incidente în primele trei luni, apoi aproape deloc — nu pentru că aparatul se cumințește, ci pentru că obrazul se obișnuiește și pentru că înveți repede să simți din timp când ceva începe să iasă din rând.
