În lista de lucruri la care se gândește cineva care tocmai a primit un diagnostic oncologic, dinții sunt undeva foarte jos. E de înțeles. Numai că, în practică, gura este unul dintre primele locuri în care tratamentul își arată efectele, iar complicațiile orale sunt printre cele mai frecvente motive pentru care o cură trebuie amânată sau redusă ca doză. O consultație stomatologică făcută înainte de începerea terapiei nu e un lux; în protocoalele bune e o etapă obligatorie.
Motivul e mecanic, nu misterios. Celulele mucoasei orale se înnoiesc la fiecare șapte-paisprezece zile, ceea ce le face aproape la fel de vulnerabile la citostatice ca celulele tumorale. Iar radioterapia în regiunea capului și gâtului afectează direct glandele salivare, care nu se refac.
Ce se întâmplă în timpul tratamentului
Efectele diferă în funcție de terapie, dar câteva apar la aproape toată lumea.
- Mucozita — inflamația și ulcerarea mucoasei. Începe de obicei în a cincea-a șaptea zi de la prima cură și poate fi suficient de dureroasă încât să împiedice alimentația. Apare la peste o treime dintre pacienții cu chimioterapie standard și la marea majoritate a celor iradiați în regiunea capului și gâtului.
- Xerostomia — gura uscată, prin lezarea glandelor salivare. La chimioterapie e de obicei tranzitorie. La radioterapie poate fi permanentă, în funcție de doză și de câmpul iradiat.
- Infecțiile — candidoza orală, reactivarea herpesului, infecții bacteriene care în condiții normale nu ar apărea. Neutropenia le transformă din neplăceri în probleme serioase.
- Sângerările gingivale, când numărul de trombocite scade.
- Alterarea gustului, care contribuie la scăderea în greutate într-un moment în care nutriția contează enorm.
Consecința tăcută și cea mai gravă pe termen lung este caria de radiație. Fără salivă, smalțul nu mai este spălat, nu mai este tamponat și nu mai primește minerale. Caria apare la colet, înconjoară dintele ca un inel și evoluează cu o viteză care surprinde pe oricine e obișnuit cu ritmul obișnuit al unei carii.
Ce se face înainte de prima ședință
Ideal, evaluarea stomatologică are loc cu două-trei săptămâni înainte de începerea tratamentului, ca țesuturile să aibă timp să se vindece.
Se rezolvă tot ce poate deveni o urgență: cariile profunde, dinții cu prognostic nefavorabil, resturile radiculare, focarele de infecție. Extracțiile se fac acum, nu mai târziu — după radioterapie, o extracție în zona iradiată riscă să declanșeze osteoradionecroză, o complicație severă în care osul nu se mai vindecă. Se ajustează marginile ascuțite ale obturațiilor și ale protezelor, care ar irita o mucoasă devenită fragilă. Se face un detartraj complet.
Pentru pacienții care vor primi radioterapie cervico-facială, medicul poate confecționa gutiere individualizate pentru aplicarea zilnică de gel cu fluor de concentrație mare. Este cea mai eficientă măsură cunoscută împotriva cariei de radiație și merită insistență, pentru că nu e întotdeauna propusă din oficiu.
Îngrijirea zilnică în timpul curelor
Regula generală: cât mai blând, cât mai des, fără alcool și fără abraziv.
Periuța trebuie să fie extra-moale, iar dacă mucoasa e prea dureroasă, se poate înmuia în apă caldă înainte. Periajul continuă chiar și când doare — placa bacteriană rămasă face mai mult rău decât disconfortul manevrei. Pasta se alege fără lauril sulfat de sodiu, agentul care produce spuma și care irită mucoasa lezată.
Clătirile se fac de mai multe ori pe zi cu o soluție simplă, preparată acasă: o linguriță de bicarbonat și o jumătate de linguriță de sare într-un litru de apă călduță. Neutralizează aciditatea, curăță și nu irită. Apele de gură comerciale cu alcool se evită complet.
Pentru uscăciune, ajută apa băută în înghițituri mici tot timpul, saliva artificială din farmacie, guma cu xilitol dacă mucoasa permite mestecatul și un umidificator noaptea. Buzele se protejează cu un balsam pe bază de lanolină, nu cu produse pe bază de petrol în timpul radioterapiei.
Alimentar, se merge pe texturi moi și temperaturi neutre. Se evită acrul, condimentatul, crocantul și alcoolul. Proteinele lichide și smoothie-urile ajută când mestecatul devine imposibil. Dacă durerea împiedică hrănirea, există anestezice topice și soluții de clătire prescrise care fac diferența — nu e nevoie de eroism.
După încheierea tratamentului
Mucozita se vindecă în două-patru săptămâni de la ultima cură. Saliva revine parțial, uneori în luni de zile, alteori niciodată complet. Din acest motiv, protocolul de control se schimbă definitiv: vizite la trei-patru luni în loc de șase, aplicații regulate de fluor, atenție la orice pată albă care apare la colet.
Implanturile și extracțiile în zona iradiată rămân decizii delicate ani întregi și se iau împreună cu medicul oncolog, nu independent. Sprijinul osos merită protejat activ, iar aici aportul corect de vitamina D și calciu devine parte din tratament, nu o recomandare generică. Multe dintre adaptările necesare seamănă, de altfel, cu cele din îngrijirea dentară la vârsta a treia: gură uscată, mucoasă fragilă, prioritate absolută pe prevenție.
Cel mai important lucru pe care îl poate face un pacient e să spună echipei stomatologice, din prima, ce tratament urmează și când. Un cabinet informat lucrează altfel, programează altfel și previne lucruri care, descoperite peste un an, nu se mai pot repara.
