Senzația este alarmantă: coroana de pe implant se mișcă, se rotește ușor sau chiar cade în palmă. Primul gând al majorității pacienților este că implantul s-a pierdut. În marea majoritate a cazurilor nu este așa. Ce s-a întâmplat este că șurubul care leagă componentele s-a slăbit, iar asta se rezolvă de obicei într-o singură ședință scurtă.
Ce s-a desprins, de fapt
O lucrare pe implant are trei părți distincte. Implantul propriu-zis, corpul de titan integrat în os, care nu se vede. Bontul protetic sau abutmentul, piesa care iese din gingie și pe care se sprijină coroana. Și coroana, partea vizibilă.
Aceste componente sunt ținute împreună de un șurub mic, strâns cu o cheie dinamometrică la un cuplu precis indicat de producător, de obicei între 15 și 35 Ncm în funcție de sistem. Când vorbim despre o lucrare care s-a slăbit, se poate întâmpla unul dintre următoarele lucruri:
- Șurubul care fixează bontul în implant s-a destins, iar tot ansamblul bont plus coroană se mișcă împreună.
- Șurubul care fixează coroana înșurubată direct pe implant s-a destins.
- La o coroană cimentată, cimentul a cedat și doar coroana s-a desprins de pe bont, care rămâne pe loc.
- Mai rar, șurubul s-a fracturat, iar un fragment a rămas în interiorul implantului.
Diferența contează pentru medic, nu pentru tine. Ce trebuie să faci în următoarea oră este același lucru în toate situațiile.
Primele lucruri de făcut
Dacă piesa a căzut, păstreaz-o. Clătește-o cu apă călduță, usuc-o și pune-o într-o cutiuță rigidă sau într-un recipient închis, nu într-un șervețel din care ajunge la gunoi. În cele mai multe cazuri se remontează exact aceeași piesă, iar o coroană nouă înseamnă amprentă și laborator.
Dacă piesa se mișcă dar nu a căzut, nu o scoate singur și nu o roti ca să vezi cât joacă. Mișcarea repetată poate deteriora filetul din interiorul implantului, care este cea mai scumpă parte de reparat. Nu mesteca pe partea aceea și treci pe alimente moi.
Sună la cabinet în aceeași zi și cere o programare rapidă. Nu este o urgență de camera de gardă, dar nici o problemă care poate aștepta două săptămâni. Motivul este simplu: o componentă slăbită se rotește la fiecare mușcătură, iar rotația uzează suprafețele de contact și poate transforma o reglare de zece minute într-o reparație complicată. În plus, spațiul apărut permite pătrunderea bacteriilor și a resturilor alimentare până în interiorul implantului, cu miros neplăcut și inflamație a gingiei din jur.
Ce să nu faci sub nicio formă
- Nu lipi coroana cu adeziv de uz general. Cianoacrilatul, adezivii de bricolaj și lipiciul pentru proteze nu sunt biocompatibili, se infiltrează în interiorul lucrării și fac remontarea corectă imposibilă. Este cel mai frecvent mod în care o problemă mică devine una mare.
- Nu strânge singur șurubul cu vreo șurubelniță găsită prin casă. Cuplul de strângere trebuie să fie exact; prea slab, se desface din nou, prea puternic, șurubul se rupe în implant.
- Nu ignora situația pentru că nu doare. Un implant nu are ligament parodontal și nu semnalează prin durere, așa cum ar face un dinte natural.
- Nu înghiți piesa. Dacă a căzut în timpul mesei și nu o găsești, menționează asta medicului.
Dacă în același episod coroana s-a și ciobit sau a plesnit ceramica, tratamentul este altul, iar reflexele utile în astfel de situații sunt aceleași ca la orice fractură dentară — descrise în articolul despre ce faci în primele ore după un dinte ciobit.
Cum se rezolvă la cabinet
Medicul îndepărtează întâi coroana, dacă mai este pe loc. La lucrările înșurubate, accesul se face prin orificiul din suprafața de mestecat, acoperit cu un material compozit ce se îndepărtează cu freza. La cele cimentate, decimentarea se face cu instrumente speciale.
Urmează inspecția. Se verifică integritatea filetului din interiorul implantului, starea bontului, dacă șurubul este întreg sau deformat. Se face de regulă și o radiografie, care arată dacă piesele sunt corect asamblate și cum stă osul din jur.
Reasamblarea se face aproape întotdeauna cu un șurub nou — cel vechi și-a pierdut proprietățile elastice și nu se refolosește la lucrările importante. Strângerea se face cu cheie dinamometrică, la valoarea prescrisă de producătorul sistemului, adesea în doi timpi, cu o pauză de câteva minute între ei, pentru a compensa așezarea componentelor. La final se verifică ocluzia cu hârtie de articulație și se sigilează orificiul de acces.
Toată intervenția durează, într-un caz simplu, între douăzeci și patruzeci de minute. Situația complicată este șurubul fracturat: fragmentul trebuie extras cu truse speciale, fără să se deterioreze filetul intern, iar asta cere mai mult timp și, uneori, mai multe ședințe.
De ce s-a întâmplat și cum eviți repetarea
Un șurub bine strâns nu se slăbește fără cauză. Cele mai frecvente explicații sunt un contact ocluzal prea înalt sau prost distribuit, care aplică forță în afara axului implantului; scrâșnitul din dinți, care multiplică forțele și le orientează lateral; un braț de pârghie prea lung, adică o coroană mult mai mare decât implantul care o susține; sau, mai rar, o eroare de asamblare inițială.
De aceea, după remontare, medicul nu se oprește la strângerea șurubului. Ajustează contactele, verifică mișcările laterale și, dacă suspectează bruxism, recomandă o gutieră de noapte. Legătura dintre scrâșnit și lucrările pe implanturi și ce se poate face concret sunt explicate în materialul despre bruxism și cum poate fi ținut sub control.
Dacă aceeași lucrare se slăbește a doua sau a treia oară, problema nu mai este șurubul, ci ceva din proiectare sau din ocluzie, și trebuie reevaluată în ansamblu. Insistența pe strâns la nesfârșit duce inevitabil la fractură. Un episod izolat, rezolvat repede, nu scurtează însă durata de viață a implantului — semnalele de urmărit în timp, dincolo de acest incident, sunt cele legate de gingie și de os, iar ele se verifică la controalele periodice stabilite de medicul implantolog.
